ProSport a surprins weekend-ul trecut „derby”-ul spontan ce i-a avut drept combatanți pe Ruud Gullit și Marcel Desailly, miza fiind compania unei distinse doamne de origine italiană, pe care o vom numi „Ispita diavolilor”. „Partida” a fost intens disputată până la final.
A trecut ceva vreme de când Bucureștiul a văzut ultima dată atâtea nume importante din fotbalul mondial strânse la un loc. Pentru efectuarea tragerii la sorți a grupelor Euro 2020, ediție care marchează 60 de ani de la debutul competiției, UEFA a ales câte un reprezentat al fiecărei țări câștigătoare.
Pentru Olanda, „port-drapelul” a fost Ruud Gullit, în timp ce din partea Franței a fost solicitată prezența lui Marcel Desailly.
Inflația de vedete provocată la București de tragerea la sorți a grupelor Euro 2020 a creat în unele situații concurență serioasă între foștii mari fotbaliști prezenți în România. Cei doi giganți ai fotbalului mondial sunt cunoștințe vechi, mai ales că au urmat un traseu oarecum similar în carieră.
După o perioadă de afirmare în Olanda, Gullit a fost adus de Silvio Berlusconi în Italia. Acolo, a jucat pentru AC Milan timp de șase ani, până în 1993, în timp ce Desailly a fost adus în trupa „diavolilor” fix în același an.
Francezul a evoluat pe „San Siro” până în 1998, atunci când s-a transferat la Chelsea, echipă de care Gullit tocmai se despărțea după trei sezoane în care fusese antrenor-jucător.
Ca un arc peste timp, această predare de ștafetă între cei doi a fost readusă la viață sâmbătă seara, la București, chiar sub ochii ProSport. E adevărat, nu pe terenul de fotbal, ci într-un hotel de pe Calea Victoriei, dar disputa a fost la fel de încrâncenată ca în vremurile bune.
Totul a început atunci când Marcel Desailly a zărit în lobby-ul de la Radisson un zâmbet cunoscut. Posesoarea? O femeie trecută de 40 de ani, dar care-și arăta cu greu vârsta şi care cel mai probabil venise la București pentru a însoți delegația Italiei.
Deloc timid, francezul a început să facă marcaj strâns imediat și a pigmentat strategia de joc cu câteva glume care au părut să o amuze serios pe cea care-i stătea în față.
Dialogul celor doi, purtat în italiană, dar mai ales zâmbetele ștrengărești pe care Desailly i le arunca rafinatei doamne ce-i ținea companie lăsau de înțeles că relația e una mai veche.
Însă bucuria lui Desailly nu a ținut mai mult de 15 minute. Asta deoarece, la un moment dat, „Ispita diavolilor” s-a scuzat politicos, a scos telefonul din geantă și s-a făcut dusă.
Francezul, simțind că intră în prelungiri când rezultatul nu-l avantajează, a încercat să dea lovitura decisivă, dar italianca nu s-a lăsat sedusă. Câteva momente mai târziu urma să afle și Marcel de ce.
Motivul avea și-un nume: Ruud Gullit. Olandezul care i-a deschis calea lui Desailly atât la Milan, cât și la Chelsea, a venit cu lecția învățată de acasă. Tocmai de aceea, a jucat la așteptare, partener în temporizare fiindu-i un pahar de vin roșu.
„Ispita diavolilor” a apărut la masa lui Gullit la puțin timp după încheierea conversației telefonice și s-a salutat călduros cu fostul mare fotbalist.
S-a așezat imediat pe scaunul din fața legendei lui AC Milan și a continuat distracția alături de bărbatul de 57 de ani. Cei doi au petrecut aproape o oră împreună, iar hohotele de râs care se auzeau de la distanță au fost semnele unei reîntâlniri fericite.
La final, ambii s-au făcut nevăzuți, nefiind evident dacă au plecat împreună sau nu, dar un lucru e clar: bucuria plutea în aer.
VEZI AICI ÎNREGISTRAREA VIDEO CU TOATĂ DISTRACȚIA „ISPITEI DIAVOLILOR” CU LEGENDELE RUUD GULLIT ȘI MARCEL DESAILLY
Marcel Desailly este unul dintre cei mai titrați fotbaliști din istoria modernă a fotbalului. Francezul, care juca la fel de bine atât ca fundaș central, cât și ca mijlocaș defensiv, a fost supranumit „Stânca” datorită fizicului său impozant și a forței care descria jocul său. Acesta a câștigat alături de naționala Franței Cupa Mondială din 1998 și Campionatul European din 2000.
La nivelul echipelor de club, Desailly a reușit să câștige Liga Campionilor de două ori consecutiv cu echipe diferite: în 1993 cu Olympique Marseille și în 1994 alături de AC Milan.
Pentru „diavolii milanezi” a jucat timp de cinci sezoane, timp în care a cucerit și două titluri ale Italiei (1994 și 1996), o Supercupă a Europei (1994) și o Supercupă a Italiei (1994). Ulterior, a mai evoluat la Chelsea în perioada 1998-2004 și a fost ales în echipa primului deceniu a Premier League.
Fotbalul de la sfârșitul anilor ’80 a oferit microbiștilor din toată lumea plăcerea de a vedea la lucru tripleta Gullit – Van Basten – Rijkaard. Lansat întâi în tricoul portocaliu al Olandei și apoi reunit apoi de Silvio Berlusconi la AC Milan, trioul de vis a făcut ravagii preț de câțiva ani în fotbalul european.
După transferul său de la Feyenoord (Van Basten și Rijkaard au venit de la Ajax), Ruud Gullit a reușit să câștige inclusiv Balonul de Aur în tricoul „diavolilor” în 1987.
Olandezul, care a jucat aproape orice post pe axul central, de la mijlocaș ofensiv la libero, a câștigat alături de AC Milan două Cupe ale Campionilor, în 1989 contra Stelei (4-0) și în 1990, contra Benficăi Lisabona.
A mai bifat trei titluri în Italia (1988, 1992, 1993), două Supercupe ale Italiei (1992, 1994), o Cupă Intercontinentală (1990) și o Supercupă a Europei (1990).
Cu naționala Olandei, Gullit și-a trecut în palmares Campionatul European din 1988. La Mondialul din 1990, disputat în Italia, „Portocala Mecanică” era mare favorită, dar a fost învinsă încă din optimi de Germania, cea care a câștigat ulterior trofeul. Nemții s-au răzbunat pentru înfrângerea din semifinalele Euro 1988, acolo unde pierduseră cu același scor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER